Pot să recunosc liniștită că în copilărie am avut frumoasa ocazie să fac o grămadă de tâmpenii, uneori scăpam nepedepsită, alteori aveam frumos așezate pe fund, picioare, mâini sau spate, mai multe forme și dimensiuni de vărguțe.

Era o vară călduroasă la bunici, împreună cu verișorii mergeam des la unul din cele trei lacuri din sat fie la scăldat, fie la pescuit. Aveam vreo 10 ani cand într-o zi toridă de vară, după ce ne-am bălăcit prin iaz și am făcut niște scufundări, am prins și niște raci frumoși.

Bucuroși cu mutrele rânjind de fericire și stomăcelele înfometate, ne-am întors acasă și am lăsat racii să se scalde în piscina din ceaun. Au devenit roșii (ca racii era să spun) când i-am scos și i-am savurat cu poftă.

Mă uit în ceaunul în care s-au fript răcușorii și îmi întreb nedumerită verișorul:

– Da’ ce facem cu zeama?

– Hai să se bucure și câinii și pisicile de o supă pe cinste!

– Hai!

Zeama mai scotea aburi călduți cand a ajuns în farfurioarele câinilor și pisicilor. S-au năpustit toate animalele să se înfrupte cu poftă din delicatesă.

După vreo două ore, pe o rază de câțiva centimetri de fiecare farfurioară în care se afla zeama delicioasă de raci, era câte o baltă care a rezultat curățirea stomacului fiecărui animal.

Totuși țin să cred că zeama de raci are un efect benefic pentru o curățire intensă a stomacului. Totuși, nu dați animalelor mâncare care scoate aburi. 🙂

 

Advertisements